E trist…

Home  >>  Din viata oamenilor mari  >>  E trist…

E trist…

13
Nov,2012

2

E trist ca toti copiii astepta sa treaca de adolescenta, de scoala, de teste si sa ajunga mari. Stiu, si eu eram asa. Abia asteptam sa cresc ca sa nu mai am restrictii si sa pot face ce vreau si cand vreau fara sa mai cer voie sau sa dau socoteala happy. De ce e trist?… hmmm, pentru ca odata cu anii vin responsabilitati pe care nu vrem sa le mai asumam, oamenii devin tot mai rai, mai cinici si isi pierd principiile cu care au fost crescuti de ai lor parinti sigh, nu le pasa ca vor cadea in penibil si se umilesc la maxim. Totul vizeaza doar interesul personal, atingerea stricta a scopului fara niciun fel de scrupule. Eu cred ca oamenii astia nu au oglinda. Dar odata ce vor gasi una, va fi tarziu…pentru ca din ce in ce mai multi calca pe aceleasi urme.

Pot sa zic ca nu de mult timp am intrat si eu in lumea adultilor si am ramas surprinsa de rautatea, lipsa de orice bun simt si de demnitate a unor oameni cu care mi-a fost dat sa stau fata in fata. Traim intr-o lume frustrata, in care povestea cu “capra vecinului” e pe toate gardurile si in care nu ne putem bucura de nimic “ca are si celalalt”, in care nu stim cum sa ne mai invartim si de unde sa luam “ca sa am mai mult decat x sau y” at wits end. Nu asta e ideea, cel putin nu pentru mine.

Poate I’m old school or new school or simply weird.  Dar eu ma bucur cand aud ca altii pot, ca au mai mult, ca is fericiti, pur si simplu ca le este bine. Nu caut sa le pun bete in roate si sa ii sap cat pot sa pice mai jos, nu. Chiar daca e vorba de cunostinte, prieteni, chiar si de persoane cu care nu mai vorbesc.

Se zice ca, cu o mana ti se da si cu alta ti se ia. Ei bine, am invatat ca daca ceva ti s-a luat, clar nu era pentru tine si iti e mai bine fara, indiferent cat de imposibil pare totul. Evident ca, imediat dupa sau poate chiar putin mai tarziu apare si acel lucru bun sau “soarele de dupa furtuna” care atenueaza totul si care trebuie pretuit pentru ca, are un scop precis si daca ai grija, poate fi scopul vietii tale.

Astfel, am pierdut prieteni si am castigat cunostinte… sau am pierdut prieteni si am gasit altii. M-am impotmolit profesional, dar cu putin noroc mi-am gasit o noua cale, mai scurta si mai interesanta. Am invatat sa traiesc viata din plin, sa iubesc si sa fiu iubita, sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si mai presus de orice, sa trec peste orice hop cu fruntea sus si cu zambetul pe buze. Pentru ca viata merita. Chiar daca e trist ceea ce se intampla in jurul nostru. Chiar daca unde intorci capul vezi numai copii care la 13 ani au machiaje exagerate, unghii tehnice si freza in fiecare dimineata la ora 8, la intrarea in scoala. Chiar daca cei ce ii numeai prieteni te suna ca sa iti ceara un favor si poate nu mai indraznesc sa intrebe “ce faci?” deoarece s-ar putea trezi cu un “chiar iti pasa sau vrei ceva si nu stii cum sa ceri?!”, chiar daca ai o singura persoana langa tine si nu zeci de prieteni cu care nu stii cum sa iti mai faci timp sa iesi. Mi s-a zis asa: “you need to find the purpose of life in order to be happy”. Si l-am gasit whew. And it’s true! I am finally happy! 150% tongue

Pot sa zic ca am o viata completa. Cu bune si rele, asta depinde de fiecare. A mea are mai multe bune, in mare parte datorita lui, dar si datorita mie. Pentru ca vreau! Da, anul asta a fost inceputul la cam ce urmeaza a fi viata mea de acum incolo, pana la adanci batraneti. Si e promitator, foarte chiar! Si vreau sa ramana asa happy.

Tu crezi ca ai gasit scopul vietii tale?

oth">

2 Comments so far:

  1. Mihaela says:

    Fiecare perioadă a vieții are farmecul ei, fie că ne grăbim să trecem peste ele sau nu. Și eu am sperat, când eram copil, să treacă timpul mai repede să ajung adult și sincer, îmi place mult. Important e să nu ai regrete și să înveți câte ceva din fiecare experiență a vieții. happy

  2. Ioana says:

    Da, absolut din orice avem de invatat! tongue

Leave a Reply